Skip to content

Jucaria copilariei mele

Martie 29, 2014

lego-caramiziMotto: „Astazi chiar de m-as întoarce
           A-ntelege n-o mai pot…
           Unde esti, copilarie,
           Cu padurea ta cu tot?” 

Mihai Eminescu

Ma invita zilele trecute un prieten din blogosfera sa particip la un concurs de scris articole si chestii din astea specifice parintilor, mamicilor si bunicilor. Doar din respect pentru persoana in cauza m-am gandit sa arunc un ochi si sa vad despre ce prostie mai este vorba. Vorba este ca am ajuns iar pe acelasi site pe care il mai laudam acum cateva luni (si pe buna dreptate): Reteaua de bloguri. Care blogger adevarat nu-si doreste un mic premiu acolo, numai sa faca ceea ce se pricepe el cel mai mult (asa se presupune), adica sa scrie?

Surpriza a aparut in schimb cand am inceput sa imi pun serios problema sa particip la aceasta provocare. Ii multumesc Retelei de bloguri pentru ceea ce m-a facut sa simt si sa fac! Cautand subiectul (si predicatul) viitorului meu articol pentru acest mic concurs de blogging, m-am „trezit” facand o incursiune involuntara in toata copilaria mea, in partile frumoase sau mai putin frumoase. Timp de minute bune (aproape o ora) m-am regasit ca un explorator pe taramul uitat al primilor pasi incercand sa gasesc acea minunata jucarie pe care, daca as fi putut as fi luat-o cu mine in eternitatea varstei inocentei.

Eu sunt un pic mai prafuit fata de multi bloggeri de succes de azi in sensul ca, copilaria mea „se petrecea” la inceputul anilor ’70, jucariile copilariei mele erau foarte simple si, copil fiind, imi amintesc cum imi doream atat de multe jucarii incat nici Mos Craciun (deghizat o buna bucata de timp in Mos Gerila) nici Mos Nicolae la un loc nu mi-ar fi putut satisface visele nci daca ar fi venit in fiecare noapte a anului cu jucarii!

Multe dintre jucariile copilariei mele nu mai exista nici macar ca si concept: Titirobilul (am primit aceasta jucarie de Mos Nicolae, nu voi uita niciodata!),  Marocco, Telefonul cu disc de jucarie, Hopa Mitica, Caruselul mecanic sau Vaporasul de plastic sau cerculetele de plastic pe care le aruncam la tinta pe un suport cu cinci bete, tot de plastic. Nu avea nimeni nicio problema ca o sa ne bagam bilele de otel de la titirobil in gura nas sau in ureche, nu se gandea nimeni ca ne vom intepa cu betele de la Marocco sau ne vom ineca in cada jucandu-ne cu vaporasul sau ratusca de plastic. De multe ori adultii ne insoteau si se jucau cu noi cu aceste jucarii cu aceiasi placere cu care o faceam si noi.

Omuletii de plastic nu-i voi putea uita, cavalerii pregatiti de turnir, indienii sau cowboys ratacitori care imi dadeau aripi viselor… si deodata mi-am adus aminte de jucaria mult dorita… .

Era pe la Leontin Salajan, asa se numea atunci, acum nu stiu cum ii zice, este in Bucuresti si este acum acolo o statuie cu un Dorobant parca si nu prea mai merg tramvaiele de cativa ani… . Era in intersectia aia mare „Cuptorul de Aur”, adica o fabrica de paine unde stateam cu orele la coada, si din maxim trei paini cate puteam lua, una o mancam pe drum pana ajungeam cu ele acasa. Pe diagonala intersectiei erau alte magazine, Cofetarie, Librarie si o… Mercerie. Nu stiu cum, prin ce minune minunata, printre toate produsele acelea din mercerie era la vanzare si un joc de Lego. Nu voi uita niciodata cum timp de aproape un an treceam zi de zi prin fata magazinului si ma uitam cu drag la jucaria copilariei mele, la ceea ce mi se parea idealul jucariilor, jucaria suprema! Imi aduc aminte si cat costa: fix 40 de lei. Nu 39,90, nu 38,99, ca in zilele noastre ci fix: 40 de lei!

In acele vremuri, un joc de Lego era „o chestie straina”. Era aproape ceva asa, ca o ilegalitate sa ai ceva facut intr-o tara capitalista, de aceea nu am inteles cum a ajuns asa o minunatie sa fie de vanzare intr-o banala mercerie. Probabil ca aveau si marfa in regim de ‘Consignatie” sau pur si simplu, unul dintre angajati nu avea ce sa faca cu el si il pusese la vanzare, tot ilegal.

Ma duceam la paine in fiecare zi pe jos o statie de tramvai nu pentru paine sau pentru ca as fi fost cel mai ascultator copil ci pentru ca mai vroiam sa mai vad inca o data minunatia aceea de Lego cu care visam sa construiesc castelele copilariei mele. Traiam cu emotia ca, poate, altcineva il va cumpara si intr-o buna zi nu il voi mai vedea in vitrina. stiam, eram convins ca nu era decat o singura bucata!

Intr-o buna zi, dupa un an si ceva, totusi cineva a cumparat aceasta minunatie… si acela am fost chiar eu. A fost prima jucarie pe care mi-am cumparat-o singur, dar asta este o alta poveste.

Va invit si pe voi sa visati, Alexandrescu Daniela, Antonia, Theo, Expert inchirieri auto  sa evadati in amintirile de aur ale vietilor voastre si sa scrieti despre jucaria copilariei voastre, sa va inscrieti pe Retaua de bloguri, sa vizitati si „Outletul de jucarii„.
Hai ca nu e greu, este ca o petrecere in pijamale, ca atunci cand eram copii si, poate primim si niste dulciuri pentru asta!

Anunțuri

From → General

2 comentarii
  1. Pentru astia mai tineri carora le povestesti, Leintin Salajan e zona statiei de metrou Nicolae Grigorescu de azi… Nu? 🙂
    In alta ordine de idei, ai fost un norocos. Eu n-am stiut ce e ala Lego, dar am jinduit toata copilaria mea la un trenulet electric „de 12”. Cand mi l-am luat eram deja in liceu…

  2. Copilaria este un subiect frumos cu amintiri frumoase de care toti ne amintim cu drag. Cred ca toti am fost fericiti in copilarie, incercand si acum sa ne eschivam problemelor cotidiene amintindu-ne si purtandu-ne ca niste copii. Eu nu am copilarit in Bucuresti, perioada cea mai frumoasa a vietii mele s-a desfasurat pe ulita bunicilor mei, pe o tricicleta, strabatand acea ulita cu zambetul de copil cat era ziua de lunga.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Puterea sub lupă ... până la bec!

Energia electrica o afacere rentabila si pentru tine

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

blog cu sare si piper

Un blog pentru toti cei pasionati de bucatarie, retete rapide, bucate gustoase si sanatoase

Sare'n Ochi

Dezbateri publice. Intri cu nervii tăi, ieși cu ai altora.

papile mofturoase

hrană sănătoasă şi sfaturi isteţe de îngrijire

La Marginea Căsniciei

Cum să (nu) supravieţuieşti în cuplu o viaţă întreagă, la limita dintre iubire şi cotidian.

DIETA MEDITERANEANA

"DON'T LOOK FOR A PILL THAT SUBSTITUTES CRETAN DIET. THERE IT'S NONE" - SERGE RENAUD

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

Theo Anghel

Autor - Am murit, din fericire: Întoarcerea

Inchirieri auto

Totul despre domeniul inchirierilor de masini

hutanurobert

Blog simplu, de voie de nevoie

WWW-uri - articole despre site-uri

Pareri, advertoriale, informatii utile, promovare online site-uri

Andreea Elefteriu

Curajul este la inceputul tuturor lucrurilor

Viata in patru :)

Blog dedicat copiilor nostri si emigrarii in Danemarca

%d blogeri au apreciat asta: